Istoric

Mănăstirea Arbore - vedere din clopotniţă

Mănăstirea Arbore – vedere din clopotniţă

Dacă, bucovinenii, ar fi să boteze vrednicia cu nu nume, după Ştefan cel Mare şi Sfânt, negreşit, i-ar spune Luca Arbore. Adică, aşa cum îl chema pe marele spătar, ctitor, fost portar al Sucevei, cel care a ţinut piept timp de trei săptămâni oastei polone sub zidurile cetăţii, în umilitorul asediu din 1497, pentru ca mai apoi să sfârşească, în anul 1523, luna aprilie, sub satârul gâdelui lui Ştefăniţă Vodă, „în cetatea Hârlăului”, când „au tăiat pre Arbure hatmanul, pe care zic să-l fi aflat cu hiclenie, iar lucru adevărat nu să ştie, numai atâta putem cunoaşte, că norocul, fie unde are zavistie, ales om ca acela, ce au crescut Ştefan Vodă pre palmile lui, având atâta credinţă şi în tinereţile lui Ştefan Vodă toată ţara o cârmuia, unde mulţi vrăjmaşi i s-au aflatu, cu multe cuvinte rele l-au îmbucat în urechile domnului său. Ci pururi tinerii se pleacă şi cred cuvintele cele rele, şi acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceaţă, amar, pentru nevoinţa lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit, au pierit. De care mulţi înspăimântaţi din lăcuitorii ţării au început a gândi, cum vor lua şi ei plata ca şi Arbure, că nu multă vreme după aceia, într-acelaşi an, au tăiat şi pe feciorii lui Arbure, pre Toader şi pre Nichita”, povesteşte cronicarul Grigore Ureche şi mai adaugă faptul că,. că decapitarea hatmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului.

Tata şi feciorii au pierit de moarte năprasnică, dar au rămas alţi urmaşi destoinici, la care se adaugă biserica boierului din comuna Arbore, zidire de o frumuseţe inegalabilă şi – de ce să nu o spunem – paginile de neşters, despre acest misterios personaj. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore, s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă, în final, de un incendiu. Prin anul 1926 se mai vedea aici doar un morman de ruine. Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era, mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut sub numele de „La Movileanca”. Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice, care indică o construcție solidă și luxoasă.

Zidirea bisericii a început la 2 aprilie 1502 și a fost finalizată, în același an, la 29 august, după cum spune şi pisania: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29” .Biserica a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida. Edificiul, de plan mixt, are o formă dreptunghiulară în exterior și treflată în interior. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea – 22 m, lățimea – 9,10 m și înălțimea – 8,5 m. Lăcașul de cult este lipsit de turle, având un acoperiș în patru ape rotunjit spre răsărit ca urmare a curburii absidei. Sub acoperiș se află o cornișă de piatră cioplită. Absida altarului este semicirculară și degroșată față de restul construcției. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale, cu circa doi metri şi jumătate, legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv, ea constituia o inovație.

Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare.

Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore şi-a câştigat faima internaţională datorită picturii care împodobește, atât interiorul, cât și exteriorul. Fresca a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică în anii 1503-1504, şi s-a deteriorat în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova, din 1538. Deasupra ușii din naos se află o inscripție pictată cu următorul text: „Dragosin zugrav, fiul popii Coman din Iași a zugrăvit. Ana a fiicei lui Arbure cel bătrân a plătit Ana 20 de zloți; anul 7049”. Din această inscripție se deduce că pereții exteriori ai bisericii au fost zugrăviți în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare.

Autorul lucrărilor este pictorul moldovean Dragoș Coman, un talentat zugrav provenit din mediul laic. Acest fapt rezidă din abordarea necanonică a personajelor, spontaneitatea picturii, cromatica, aidoma unei acuarele, construcția siluetelor, care se mişcă, vorbesc, gesticulează şi nu respectă principiul frontalităţii, obigatoriu în pictura bizantină. Sfinţii nu au nimic ameninţător în ei, dovadă că artistul a înţeles esenţa Dumezeirii: iertarea şi iubirea. Casa Domnului atrage credincioşii şi nu-i sperie cu pedepsele Divine.

Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII – XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiș. O mare parte a picturii interioare se vede, încă, suficient de clar. În pronaos se remarcă portretul Sfintei Macrina, dar şi figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice, sau Cavalcada împăratului Constantin cel Mare, scenă aflată pe peretele vestic. În pictura naosului se evidenţiază chipurile sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor.

În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, în interiorul chivotului de piatră, iar celălat pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneajinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe iile de astăzi. În reprezentarea din naos, ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale.

Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică, deşi o parte a frescelor s-a deteriorat datorită intemperiilor. Nu s-a păstrat deloc pe peretele nordic și doar parțial pe absida altarului. Ea a dăinuit, cu unele deteriorări, pe fațada sudică și integral, pe cea vestică. Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje biblice, dar şi mireni, aflaţi în continuă mișcare. Culorile vii, armonios îmbinate, dau echilibru compoziţiei. Artistul demonstrează o viziune nouă față de înaintași, şi reușește o sinteză îndrăzneață între elementele orientale și occidentale, bine integrată în tradiție. Inovator, el propune soluții proprii de fluidizare în gestica personajelor, evidente în scena „Judecata de Apoi”. Se observă și influențe ale picturii murale din tările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinții martiri, în „Cinul” de pe absidă, este o imagine unică și neobișnuită pentru Moldova. Printre scenele prezente pe fațada sudică atrag atenţia: Imnul Acatist, zugrăvit în stânga și deasupra ușii de intrare, Asediul Constantinopolului de la baza Imnului, Judecata de Apoi aflată în dreapta ușii de intrare.

Asediul Constantinopolului nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor, din anul 626. Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă, având următorul text: „În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în mare”. Pe partea sudică a absidei altarului se află reprezentată scena Rugăciunea tuturor sfinților, compusă în întregime din sfinți militari. Decorarea fațadei de apus stă mărturie pentru geniul pictorului: în marea cavitate, unde se fac de obicei pomeni și parastase, întregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat a fi cel mai bine realizat din toată pictura epocii Ștefan cel Mare – Petru Rareș. Aici se află zeci de scene mici, constând dintr-o succesiune de teme secundare, limitate la viața unui sfânt, cum ar fi: Gheorghe, Dimitrie, Nichita și Paraschiva, sau la un episod din Biblie, gen: „Facerea lumii”, „Viața primilor oameni”. În ilustrarea „Genezei”, Adam apare arând, iar Eva toarce; în „Ospățul Sfântului Gheorghe”, mesenii stau așezati și au spatele întors la pridvor, poziţie străină bizantinismului, introdusă de Renașterea italiană. Personajele se mişcă firesc, „trăiesc” evenimentul, au naturaleţe. Artistul se dovedește lipsit de reţinere şi inhibiţii: la trecerea de pe un zid pe altul pune capul balaurului într-o scenă și coada în alta. Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul folosește și albastrul de Voroneț.

Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore a servit şi de necropolă a familiei Arbore. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde se află mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei, care a domnit între anii 1447 – 1492. În nișa din interiorul baldachinului există un tablou votiv în care hatmanul este reprezentat alături de soție și doi copii. Chivotul este decorat cu două muluri gotice și se termină la partea superioară cu un arc în acoladă decorat cu o rozetă în mijloc. În colțurile celor două timpane ale arcului sunt două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi se poate citi următoarea inscripție în limba slavonă: „Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29”. Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea putându-se descifra doar: „… roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci”. O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: „Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab”. Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse.

Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al „Faptelor Apostolilor” cu o însemnare în limba slavonă: Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca Arbure pârcălabul Sucevei … l-a dat … celei din nou zidite biserici de la curtea sa de la Solca, unde este hramul Tăierii cinstitului cap al Înainte mergătorului și botezătorului Ioan, în anul 7015 (1507) luna mai 20″. Dar, cele mai nepreţuite odoare, rămase din vremurile de glorie ale lui Luca Arbore şi Ştefan cel Mare şi Sfânt, sunt legendele. Asupra cărora ne-am oprit şi noi, călători pe meleaguri bucovinene.

Posted: octombrie 4, 2011 / Categories: Fără categorie
Comments disabled

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Regional și co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană vă invităm să vizitați www.fonduri-UE.ro
Copyright © 2011 Fundația Renașterea Bucovineană